JAMES BLOND - QUANTUM OF SOLACE (or A Silly Way to Buy Tickets to a Cool Movie)

Trebuie sa incep prin a explica ca efortul implicat in adunarea biletelor si strangerea oamenilor (traditionala "gasca" de mers la film) de data asta s-a dovedit a fi unul considerabil. Parerea mea e ca intotdeauna e bine sa vezi filme din astea de actiune in starea de grup. Creeaza un sentiment de buna dispozitie sa-ti impartasesti cu cineva adrenalina secretata in timpul filmului si glumele cu bond care urmeaza dupa. De data asta, eu am jucat in rol de "organizator". Unul dintre noi interpeteaza rolul de "sabotor" - cel care nu a vrut sa vina pentru ca protesteaza impotriva politicii nemtzesti de a aduce filmele la cinematograf mult intarziat dupa data aparitiei - intarziere datorata modei foarte raspandite pe aici de a dubla filmele - actiune inutila pentru noi, mai ales cand noi vanam OV-uri. Acest protest este oarecum just, doar ca eu nu am fost niciodata ahtiata dupa hotties. Daca filmul imi place poate sa vie si dupa ce se mai "raceste" un pic. Bineinteles ca au fost cateva spirite care au aderat la aceasta politica si de data aceasta i-au spus "nu" lui Bond. De aceea am sa fac acest raport si pentru ei pe de o parte, ca sa stie ce au pierdut sau ce au de castigat daca se decid sa se razgandeasca.

In primul rand au pierdut incurcatura cu biletele dinaintea filmului. Cine e in stare sa urmareasca un pic o matematica simpla, va intelege imediat urmatoarea situatie:
Noi care eram initial 6, io care in zapaceala mea am luat 10 bilete (4 cu 4 si cu 2 grupe de locuri in sala pentru buna vizionare); cautand inca 4 oameni mai gasim 2; colega mea de apartament intre timp dezeteaza, deci 3 bilete available. Imediat inainte sa ajungem la film mai racolam 2 oameni. Uitandu-ne la print-urile pe care le avem in mana si pentru ca si cei mai multi dintre noi sunt zapaciti se creeaza impresia ca am luat asa cum era dorit initial si anume 6 bilete, imediat dupa ce ne-am strans toti 9 in fata cinematografului si incercam sa intram. Ajungem la concluzia ca trebuie sa mai cumparam 3 bilete. Doi dintre noi cedeaza nervos si vor sa se retraga, inclinand sa se mute in tabara cu sabotarea lui Bond. Ii convingem sa ramana si luam biletele. Apoi realizam ca la inceput aveam de fapt 10, deci acum avem 4 bilete in plus si incercam sa le vindem pe acestea. Gasim un cuplu de doi Americans si dam dintr-un foc doua bilete cu locuri unul langa altul. Realizam imediat ca am stricat deja succesiunea de asezare in sala astfel incat sa stam cat de cat impreuna. In grupul nostru avem doua cupluri asa ca trebuie sa ne asiguram ca ei nu vor fi despartiti. Facem o repartizare justa si apoi ne debarasam si de celelalte doua bilete pe care le mai avem, tot in favoarea unui cuplu care ne-a dispersat pe noi astia trei care am mai ramas, dar care au plecat multumiti. Vanzatorul de bilete se uita intre timp disperat la acest taraboi de cumparat si facut bisnita cu bilete, aparent fara sens, ca n-am scos nimic din asta. In sala din fericire am reusit sa facem niste mutatii cat de cat convenabile. Iar apoi... a inceput Bond...



Sincera sa fiu acest Bond nu m-a dezamagit deloc. Inceput deosebit de dinamic, alert, in priza. Muzica cool, masini cool, james bond foarte cool cand conduce in conditii extreme (tot ce prinde: masina, barca cu motor, avion), eliminand adversarii unul dupa altul, agil la inghesuiala, mototolind super masina, super barca sau super avionul, dar iesind nemototolit si impecabil de fiecare data; poate doar asa, sa-l vezi un pic sangerand, ranit, dar cu aerul acela de "Je m'en fiche" de parca ranile alea nu sunt pe el decat ca sa arate mai cool decat este. Destul de deosebit de james bond-urile precedente prin stilul in care e filmat. scenele de actiune se succed super rapid. Uneori chiar prea rapid astfel incat ca un prestidigitator, JB infaptuieste miracole fara sa te prinzi nici ce a facut nici cum a facut asa ca la sfarsitul filmului mai apar intrebari nesolutioante de genul: "care a fost de fapt actiunea filmului", "ce legatura avea cel pe care l-a prins sa-si razbune fosta iubita cu "Domini Greene". Anumite obiectii au fost aduse si in ceea ce priveste stilul actorului si acela al personajului; ca parca nu a mai fost asa de "high class" ca in filmele precedente si ca personajul ar fi castigat in skill-uri dar cica a fi pierdut din noblete. Raman de discutat aceste aspecte. In ceea ce ma priveste pe mine, nu ma asteptam la mai mult de la bond. In afara de inconsistentele mentionate, a avut destule plusuri: curse high speed, ochii lui Daniel Craig albastrii-azur-ca de sticla, indiferenti, reci si atractivi (also urechile lui clapauge si bronzul a la Hollywood), tuff ladies care si-au facut bine treaba, exotism din plin, presarat cu dune de nisip, cervesas si scene boliviene faine, imagini picturale, unele foarte frumoase. Mi-a placut de Olga Kurylenko in scena de final si foc in care arata ca un copil speriat, iar Gemma Arterton pe patul de la hotel inmuiata in petrol alcatuia o poza faina. Deci prin urmare, o seara faina, relaxanta, nimic pretentios dar totul la locul lui. Filmul ar merge foarte bine ca proiectie de perete intr-un bar de coocktail-uri, as it is, cool dinamic si cu scene faine, dar un pic lipsite de sens. Votez pentru bond-entertainment.